Dobrogea, ținutul dintre Dunăre și Mare, frontieră a imperiilor din antichitate până în urmă cu un veac, e legată și azi de moștenirea sa otomană. Stabilirea administrației otomane în Dobrogea secolului al XV-lea, fostă provincie a Imperiului Roman și Bizantin, a dus la transformarea treptată a teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră, timp de mai bine de patru secole, prin cultura materială și spirituală adusă aici de la Est, într-o oglindă a Anatoliei.
Geamiile, școlile religioase islamice (medrese), hanurile (caravanserai), băile turcești (hammam), lăcașurile religioase pentru derviși (tekke sau zaviye) cișmelele și ordinele religioase sufite (tarikat), unele dintre acestea păstrate până azi, dar și mai multe dispărute și consemnate în sursele istorice, sunt mărturia unei culturi remarcabile, între secolele XV-XIX, când Dobrogea a fost parte integrantă a Imperiului Otoman.
Moștenirea otomană este prezentă în cele mai variate sfere ale vieții. O moștenire otomană persistentă, ca cea a Dobrogei, este cea păstrată în arhitectură, dar și în cultura populară, aceasta din urmă detectabilă în special în gastronomie și în muzică. Cea mai importantă parte a moștenirii otomane este cea demografică, constând în diversitatea etnică și religioasă a Balcanilor, o urmă a unei moșteniri comune a regiunii.
Minoritățile turcă și tătară sunt moștenirea demografică a perioadei otomane a Dobrogei. Istoria turcilor în Dobrogea începe devreme, în secolul al XIII-lea, când sub conducerea prințului selgiucid Izzeddin Keykavuz și a dervișului Sarı Saltuk Baba, un grup de turci selgiucizi din Anatolia a fost așezat de împăratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul, în Dobrogea acelor vremuri. Începând cu secolul al XIV-lea și până în la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada administrației otomane a Dobrogei, în procesul de colonizare turco-musulmană a regiunii, numărul lor a devenit tot mai mare, devenind o puternică comunitate locală. Tot din secolul al XIII-lea datează și prezența tătarilor în regiune, fiind legată de extinderea autorității Hoardei de Aur, mai exact a triburilor tătare nogay, asupra litoralului nordic al Mării Negre. Prezența lor a devenit tot mai intensă în Dobrogea pe parcursul aceleiași perioadei otomane, când valuri succesive de tătari au emigrat dinspre Crimeea, după intrarea Hanatului Crimeii sub protecția otomană (1475), apoi după desființarea Hanatului de către Imperiul Țarist în 1783, iar mai apoi ca urmare a Războiului Crimeii din 1853-1856.
În prezent, turcii și tătarii din Dobrogea au un patrimoniu bogat și divers, însă viu numai la nivelul intern al unei părți a comunității, deloc interactiv și cu atât mai puțin accesibil societății în general. Astfel, am considerat necesară căutarea unor modalități de conștientizare și sensibilizare față de această bogată cultură a turcilor și tătarilor dobrogeni.
MIRAS este un proiect inițiat în anul 2019, de către Departamentul pentru Relații Interetnice și Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, pentru a valorifica moștenirea istorică și culturală a turcilor și tătarilor din Dobrogea, prin crearea unui muzeu virtual al celor două comunități.
Este un proiect imaginat ca o galerie virtuală cvasicompletă a acestui tezaur cultural. Galeria este mai mult decât o simplă arhivă de imagini, este o colecție de peste 850 de fotografii cu piese otomane, piese tradiționale, cu imagini vechi, dar și mai recente, cărți poștale, înregistrări video și audio, toate dispuse tematic, într-un circuit de momente, locuri, trăiri, căutări, dorințe, speranțe, pe scurt tot ce alcătuiește identitatea turcilor și tătarilor din Dobrogea.
Spațiile tematice punctează traiectoria galeriei oferind prin imagine, mișcare și sunet tuturor celor interesați un album cultural al celor două comunități. Fotografiile pieselor expuse aparțin unor instituții de cultură și de cercetare, care au desfășurat încă de la începutul secolului XX o muncă de documentare și colecționare. Muzeul virtual conține și materiale media și new media, care au menirea de a consolida puternica coordonată vizuală a expoziției și de a crea senzația cât mai autentică de participare activă. Nu în ultimul rând unele materiale vin chiar dinspre cele două comunități, fie dinspre membri, fie dinspre organizații reprezentative ale turcilor și tătarilor.
De ce MIRAS? Miras este un cuvânt comun limbilor turcă și tătară, care înseamnă același lucru, moștenire.
Mai multe despre istoria turcilor și tătarilor:
Construcția identitară la comunitățile turcă și tătară din Dobrogea, Studii de atelier. Cercetarea Minorităților Naționale din România. Working Papers in Romanian Minority Studies, nr. 49, Institutul pentru Studierea Minorităților naționale, Cluj Napoca, 2013, https://ispmn.gov.ro/node/construcia-identitar-la-comunitile-turc-i-ttar-din-dobrogea.
Turc Tătar sau Turco Tătar. Probleme ale Identității la Comunitățile turcă și tătară din Dobrogea. Turk, Tatar or Turkish-Tatar. Identity Problems in the Turkish and Tatar Communities in Dobruja, Working Papers in Romanian Minority Studies, Nr. 58, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Cluj Napoca, 2014, http://ispmn.gov.ro/uploads/ISPMN%20WP%2058-16-04(1).pdf.
Adriana Cupcea (editor), Turcii și tătarii din Dobrogea, Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Cluj Napoca, 2015, https://ispmn.gov.ro/nodes/term/slug:carti.
Adriana Cupcea, Manuela Marin, Metin Omer, Seminarul Musulman din Medgidia. Documente și Memorie. The Muslim Seminary in Medgidia. Documents and Memory, Editura ISPMN, Cluj Napoca, 2016, https://ispmn.gov.ro/nodes/term/slug:carti.
Adriana Cupcea și Kozák Gyula (coord.), Istorie și identitate la turcii din Dobrogea, Editura ISPMN, 2017, https://ispmn.gov.ro/nodes/term/slug:carti.
Metin Omer și Adriana Cupcea (coord.), Un destin la Marea Neagră. Tătarii din Dobrogea, Editura ISPMN, 2017, https://ispmn.gov.ro/nodes/term/slug:carti.